bidinea definitie

bidineá (bidinéle), s. f. – 1. (Înv.) Pensulă. – 2. Pensulă mare pentru zugrăvit. – Var. (Mold.) badana. Tc. badana (Șeineanu, II, 34; Lokotsch 156; Ronzevalle 43), cf. bg. badana. – Der. bidinar, s. m. (zugrav). substantiv femininbidinea

bidinea, bidinele s. f. (friz., glum.) pămătuf. substantiv femininbidinea

BIDINEÁ, bidinele, s. f. Perie de văruit pereții. [Var.: badaná s. f.] – Tc. badana. substantiv femininbidinea

bidineá (vest) f., pl. ele și badaná (est) f. (turc. badaná). Perie rătundă cu mîneru foarte lung întrebuințată la văruit. V. perie. substantiv femininbidinea

bidineá s. f., art. bidineáua, g.-d. art. bidinélei; pl. bidinéle, art. bidinélele substantiv femininbidinea

bidineà f. perie de spoit casa. [Mold. badana = turc. BADANÁ]. substantiv femininbidineà

BIDINEÁ, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), folosită pentru văruit. [Var.: (reg.) badaná s. f.] – Din tc. badana. substantiv femininbidinea

BIDINEÁ, bidinele, s. f. Perie de spoit pereții, de obicei cu coadă lungă, făcută (mai ales) din păr de porc. Văruiau cîțiva inși cotețele găinilor – Vino încoa și pune mina pe bidinea și tu! i-au poruncit. PAS, L. I 97. În via părăginită iarba... acoperă răzoarele și îneacă cuprinsul într-o verdeață moale...: parc-ar fi scuturat cineva bidinele muiete în roșu, galben și albastru pe d-asupra cîmpiei. DELAVRANCEA, S. 221. – Variantă: (Mold.) badaná, badanale (LESNEA, I. 127, CREANGĂ, A. 129, ALECSANDRI, T. 412), s. f. substantiv femininbidinea