betegi definitie

BETEÁG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. Schilod, infirm. 2. (Reg., adesea substantivat) Bolnav. – Magh. beteg. adjectivbeteag

beteág, -ă adj., pl. egĭ, ege (ung. beteg, bolnav, d. mgerm. de sus wêtac, wêtage, durere, boală). V. meteahnă. Vătămat, infirm. adjectivbeteag

beteág, -ă, adj. – Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă ptícai” (Calendar 1980: 7). – Din magh. beteg „bolnav„. adjectivbeteag

beteag a. 1. schilod, olog, ciung; 2. bolnav, infirm. [Ung. BETEG, bolnav]. adjectivbeteag

beteág (beteágă), adj. – 1. Bolnav. – 2. Invalid. Mag. beteg „bolnav” (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 84), de unde provin și sb. beteg, rut. betehe (după Miklosich, Wander., 12 și Berneker 63, rut provine din rom.). Der. betegos, adj. (bolnăvicios, plăpînd); beteji, vb. (a se îmbolnăvi, a suferi de ceva); betejeală, s. f. (boală, beteșug); betejitură, s. f. (boală, infirmitate); beteșug, s. n. (boală, infirmitate). Toți der. sînt normali, cu excepția ultimului, care provine direct din mag. betegség. Introdus în sec. XVI. adjectivbeteag

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége adjectivbeteag

BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg. adjectivbeteag

BETEÁG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. (Despre ființe său or­ganele lor) Care are un defect, o infirmitate; schilod/in­firm. Nu e vina ta că te-ai născut beteag. BARANGA, V. A. Pe patul său, lungit, cu piciorul beteag, oblojit, peste învelitoare, stătea Iani. PAS, L. I 99. Cocostîrci betegi și reu­matici șchioapătă ca după o cursă neizbutită. ANGHEL, PR. 113. ◊ Fig. Mut scaunul beteag de lîngă masă Și stau așa, cu spatele la sobă. TOPÎRCEANU, P. O. 65. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. « la » sau « de » și arătînd organul bolnav) Destul strig și lăcrămez, zice, că-s beteagă de picioare și nu ies din casă. SADO­VEANU, N. F. 173. Un ciocîrlan șchiop, jumulit și beteag la o aripă. POPESCU, B. III 122. Nu căta că-i cam beteag la nas. L-au pișcat țînțarii. ALECSANDRI, T. I 429. [Iubita] mi-e beteagă, vai, d-o mină. N-a spălat rufe de-o lună. TEODORESCU, P. P. 308. 2. (Transilv., Ban., în opoziție cu sănătos) Bolnav. Se văieta, că nu mai poate de beteagă. RETEGANUL, P. I 48. Cine are dor și drag Cîtu-i lumea-i tot beteag. JARNÍK- BÎRSEANU, D. 396. adjectivbeteag