BEMOL1ZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser. verb tranzitivbemol
bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză verb tranzitivbemoliza
bemolizare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bemolizare | bemolizarea |
plural | bemolizări | bemolizările | |
genitiv-dativ | singular | bemolizări | bemolizării |
plural | bemolizări | bemolizărilor |