bectemís și -imís n., pl. urĭ (turc. ar. pek temiz, foarte curat). Rar. Tutun de cel maĭ bun. substantiv neutrubectemis
bectemis n. calitate superioară de tutun. [Turc. PEK TEMIS, lit. tare și curat]. substantiv neutrubectemis
bectemis substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bectemis | bectemisul |
plural | bectemisuri | bectemisurile | |
genitiv-dativ | singular | bectemis | bectemisului |
plural | bectemisuri | bectemisurilor |