bețișor definitie

BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț. substantiv neutru bețișor

bețișór n., pl. oare (d. băț). Băț mic. substantiv neutru bețișor

bețișór s. n., pl. bețișoáre substantiv neutru bețișor

BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț; bețigaș. – Băț + suf. -ișor. substantiv neutru bețișor

BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui băț; bețigaș. Bețișoare de chibrituri. 2. (Ironic) Bastonaș. Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă. EMINESCU, O. I 151. Merge la șosea cu bețișorul în mînă. ALECSANDRI, T. I 448. substantiv neutru bețișor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bețișor

bețișor   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bețișor bețișorul
plural bețișoare bețișoarele
genitiv-dativ singular bețișor bețișorului
plural bețișoare bețișoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z