batjocorit definitie

BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de râs, de rușine, de ocară; a insulta; p. ext. a umili, a înjosi. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură. verb tranzitivbatjocori

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă verb tranzitivbatjocori

batjocorì v. a lua în râs, a aduce cuiva batjocură. verb tranzitivbatjocorì

BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură. verb tranzitivbatjocori

BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de rîs, de rușine sau de ocară (prin vorbe sau prin fapte); a-și bate joc (de cineva sau de ceva), a lua în rîs; a umili, a înjosi. [Boierii] nu s-au gîndit că veri (țăranii] sînteți oameni și v-au pus în jug și v-au batjocorit. DUMITRIU, B. F. 11. Un boier... ne batjocorea că ce ne trebuie nouă țăranilor unire. SADOVEANU, N. F. 49. Auzi, tâlharul, cum batjocorește lumea! ALECSANDRI, T. 95. ♦ (Cu privire la o femeie) A necinsti, a viola. – Variantă: (Transilv., Mold.) batjocurí (SBIERA, P. 19, NEGRUZZI, S. I 9) vb. IV. verb tranzitivbatjocori