bastárn adj. m., s. m., pl. bastárni substantiv masculinbastarn
BASTÁRN, -Ă, bastarni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. 2. Adj. Care aparținea bastarnilor (1), privitor ia bastarni. – Din lat. Bastarnae. substantiv masculinbastarn
Bastarni pl. popor puternic, originar din Germania, se așeză mai întâi pe malurile Nistrului și în munții Carpați (Alpii Bastarnici). Către finele sec. II d. Cr., Bastarnii, alungați de Goți, începură să infesteze Dacia. substantiv masculinbastarni
bastarn substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bastarn | bastarnul |
plural | bastarni | bastarnii | |
genitiv-dativ | singular | bastarn | bastarnului |
plural | bastarni | bastarnilor |