BANCOCRAȚÍE s.f. Afirmare puternică a puterii politice a capitalului bancar; tiranie a băncilor. [Gen. -iei. / < fr. bancocratie, cf. fr. banque – bancă, gr. kratos – forță]. substantiv femininbancocrație
bancocrațíe (rar) (-co-cra-) s. f., art. bancocrațía, g.-d. bancocrațíi, art. bancocrațíei substantiv femininbancocrație
bancocrație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bancocrație | bancocrația |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | bancocrații | bancocrației |
plural | — | — |