banal definitie

BANÁL, -Ă adj. Neoriginal; obișnuit, comun. [< fr. banal]. adjectivbanal

BANÁL, -Ă adj. lipsit de originalitate; obișnuit, comun. (< fr. banal) adjectivbanal

BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; comun. – Fr. banal. adjectivbanal

*banál, -ă adj. (fr. banal, d. ban, publicațiune, proclamațiune, convocare, rudă cu rom. ban). Comun, obișnuit, fără originalitate: laude banale, a spune lucruri banale. Adv. În mod banal. adjectivbanal

banál¹ adj. m., pl. banáli; f. banálă, pl. banále adjectivbanal

banál² s. n. adjectivbanal

banal a. care e pentru ori și cine: comun, trivial. adjectivbanal

BANÁL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal. adjectivbanal

BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate, cunoscut de toată lumea, comun. O încînta timbrul acela sonor, care ascundea în vorbe banale o perfectă înțelegere sufletească. BART, E. 50. adjectivbanal