balgíu (-ii), s. m. – În vechime, negustor sau funcționar turc care cumpăra mierea și ceara pentru sultan. Tc. balci (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 201). În prezent ieșit din uz. – Der. balgi-bașa, s. m. (șef de balgii), din tc. balci bași; balgi-bașlic, s. n. (contribuție în miere și ceară), din tc. balci bașlik. Cuvinte introduse în sec. XVII, astăzi nefolosite. substantiv masculinbalgiu
balgíŭ m. (turc. balğy). L.V. Cumpărător de mĭere (Turc.). substantiv masculinbalgiŭ
balgiu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | balgiu | balgiul |
plural | balgii | balgiii | |
genitiv-dativ | singular | balgiu | balgiului |
plural | balgii | balgiilor |