a (se) face de baftă / de basm / (eufem.) de cacao / de căcat (vulg.) expr. a (se) compromite; a se face de râs. substantiv feminina
báftă (báfte), s. f. – Noroc, succes. Tc. baht (Popescu-Ciocănel 14; DAR; Ronzevalle 48), care a trecut în țig. batch (Miklosich, Zig., 172; Wlislocki 72). În rom. pare a fi intrat prin intermediul țig. (Graur 124; Graur, Notes, IV, 196; Juilland 157) și consideră o nuanță de vulgaritate; cu toate că este un cuvînt foarte folosit în limbajul comun, apare rareori în literatură. Din tc. provin și ngr. βάχτ, alb. baft, bg., sb. bacht. – Stamati folosește de mai multe ori cuvîntul baftă, cu sensul de „gură, cioc”; nu cunoaștem rațiunea acestei întrebuințări, care nu apare la alt autor și pe care nu o găsim în dicționare. – Der. băftos, adj. (norocos). substantiv femininbaftă
BÁFTĂ s. f. (Fam.) Noroc. – Tc. baht. substantiv femininbaftă
báftă (fam.) s. f., g.-d. art. báftei; pl. báfte substantiv femininbaftă
báftă f., pl. e (turc. pers. baht, noroc, cinste, vază; bg. sîrb. alb. baht). Fam. Iron. Mutră, față, obraz, cinste: ia batjocurit bafta. Rar, noroc, șansă. substantiv femininbaftă
BÁFTĂ, bafte, s. f. (Fam.) Noroc, șansă. -Din țig. baht. Cf. tc. baht. substantiv femininbaftă
BÁFTĂ, bafte, s. f. (Familiar) Noroc. Ieri am văzut unul de la mine din sat. – Asta-i baftă, bădica Gheorghe. CAMILAR, N. I 444. Îi îngreunată... cu Ghiță al dumitale, fi-ți-ar în baftă să-ți fie. VLAHUȚĂ, CL. 61. substantiv femininbaftă
baftă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | baftă | bafta |
plural | bafte | baftele | |
genitiv-dativ | singular | bafte | baftei |
plural | bafte | baftelor |