bacalá f. (ngr. bakalâs). Un mare pește marin (Canada, Irlanda ș.a.) din al căruĭ ficat se scoate „untura de pește” (gadus mórrhua). V. batog și morugă. substantiv femininbacala
bacalà m. pește, adus din Țara Nouă și de pe coastele Irlandei, de coloare cenușie pătat cu galben, din al cărui ficat se extrage uleiu (Gadus morrhua). [Gr. mod.] V. batog. substantiv masculinbacalà
bacala substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bacala | bacalaul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | bacala | bacalaului |
plural | — | — |