AȚIȚÁT, -Ă adj. v. ațâțat. adjectivațițat
AȚIȚÁ vb. I. v. ațâța. verb tranzitivațița
AȚIȚÁ vb. I v. ațîța. verb tranzitivațița
ațițat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ațițat | ațițatul | ațițată | ațițata |
plural | ațițați | ațițații | ațițate | ațițatele | |
genitiv-dativ | singular | ațițat | ațițatului | ațițate | ațițatei |
plural | ațițați | ațițaților | ațițate | ațițatelor |