avă definitie

credit rapid online ifn

ávă (-ve), s. f. – Năvod, plasă de prins pește. Tc. av „vînătoare, pescuit” (DAR). – Der. avgiu, s. m. (înv., vînător), din tc. avci. substantiv femininavă

ÁVĂ2, ave, s. f. Mreajă (de prins pește). – Tc. av. substantiv femininavă

credit rapid online ifn

ávă f., pl. e. (turc. av, vînătoare, pescuire). Dun. de jos. Un fel de năvod cu treĭ plase care plutesc vertical. substantiv femininavă

avă f. plasă mare cu trei pânze cari se așează vertical și plutesc în apă (de pescuit crapul și plătica). [Turc. AV, vânătoare]. substantiv femininavă

ÁVĂ2, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av. substantiv femininavă

ÁVĂ2, ave, s. f. Un fel de plasă de prins pești, care se așază vertical în apă. substantiv femininavă

ávă1 (unealtă) s. f., g.-d. art. ávei; pl. áve substantiv masculinavă

ávă2 (părinte) (rar) s. m. substantiv masculinavă

ÁVĂ1 s. m. (Învechit și arhaizant) Abate. Aicea la noi... nu-i ca în țara acestui avă franțuz. SADOVEANU,. Z. C. 40. substantiv masculinavă

ÁVĂ1 s. m. (Neobișnuit) Părinte, tată; (prin restricție) nume dat călugărilor bătrâni. – Slav (v. sl. avva < gr.). substantiv masculinavă

ÁVĂ1 s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva. substantiv masculinavă

avá s. m. – (Înv.) Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvînt cult, nu pare să fi avut circulație populară. substantiv masculinava

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiavă

avă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'avă 'ava
plural 'ave 'avele
genitiv-dativ singular 'ave 'avei
plural 'ave 'avelor
avă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'avă 'ava
plural 'ave 'avele
genitiv-dativ singular 'ave 'avei
plural 'ave 'avelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z