avortare definitie

AVORTÁ vb. I. intr. A pierde fătul prin avort. ♦ (Fig.) A eșua, a suferi un eșec. [< fr. avorter, cf. lat. aboriri]. verbavorta

AVORTÁ vb. intr. 1. a pierde fătul prin avort. 2. (despre plante) a nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile și nelegând fructe. 3. (fig.) a eșua. (< fr. avorter, lat. abortare) verbavorta

AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Fr. avorter. verbavorta

avortá (a ~) vb., ind. prez. 3 avorteáză verbavorta

avortà v. 1. a naște înainte de timp, a lepăda un copil; 2. fig. a nu-i reuși: proiectul va avorta. verbavortà

AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A suferi sau a-și provoca un avort. – Din fr. avorter. verbavorta

AVORTÁ, avortez, vb. I. Intranz. A pierde un fetus prin avort; (popular) a lepăda. O persoană așa de bine constituită nu avortează dintr-un lucru de nimic. VLAHUȚĂ, O. A. III 185. verbavorta

*avortéz v. intr. și tr. (fr. avorter). Lepăd, perd, nasc prea devreme, cînd pruncu nu poate trăi. Fig. Triv. Nu reușesc. V. făt. verbavortez