AVERTIZÁT, -Ă, avertizați, -te, adj. Care a primit un avertisment; somat. – V. avertiza. adjectivavertizat
avertizá (avertizéz, avertizát), vb. – A preveni, a atrage atenția. Fr. avertir. – Der. avertisment, s. n. (înștiințare, prevenire), din fr. avertissement. verb tranzitivavertiza
AVERTIZÁ vb. I. tr. A atrage cuiva atenția, a înștiința în prealabil, a preveni. [< fr. avertir]. verb tranzitivavertiza
AVERTIZÁ vb. tr. a atrage cuiva atenția, a înștiința în prealabil, a preveni. (după fr. avertir) verb tranzitivavertiza
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (că va suferi consecințele acțiunii pe care intenționează să o săvârșească). – După fr. avertir. verb tranzitivavertiza
avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză verb tranzitivavertiza
avertizà v. a înștiința, a preveni. verb tranzitivavertizà
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir. verb tranzitivavertiza
AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția că va suferi consecințele acțiunii pe care intenționează să o săvîrșească; a înștiința de mai înainte, a face cunoscut în prealabil, a preveni. verb tranzitivavertiza
*avertizéz și (maĭ bine) -séz v. tr. (fr. avertir, avertissant). Înștiințez, atrag atențiunea. verb tranzitivavertizez
avertizat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | avertizat | avertizatul | avertizată | avertizata |
plural | avertizați | avertizații | avertizate | avertizatele | |
genitiv-dativ | singular | avertizat | avertizatului | avertizate | avertizatei |
plural | avertizați | avertizaților | avertizate | avertizatelor |