AUTOÎNCĂRCÁRE, autoîncărcări, s. f. Capacitatea unei mașini, a unui aparat etc. de a se încărca singur. (din pref. auto- + încărcare) substantiv femininautoîncărcare
autoîncărcare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | autoîncărcare | autoîncărcarea |
plural | autoîncărcări | autoîncărcările | |
genitiv-dativ | singular | autoîncărcări | autoîncărcării |
plural | autoîncărcări | autoîncărcărilor |