AUTOTIPOGRAFÍE s. f. tipar înalt ale cărui clișee se prepară prin corodarea unei plăci de metal pe care imaginile au fost executate direct. (< auto1- + tipografie) substantiv femininautotipografie
autotipografie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | autotipografie | autotipografia |
plural | autotipografii | autotipografiile | |
genitiv-dativ | singular | autotipografii | autotipografiei |
plural | autotipografii | autotipografiilor |