AUTOSTUDIÁ vb. I. refl. A se studia pe sine, a se autocontrola. [Et. incertă]. verbautostudia
autostudia verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)autostudia | autostudiere | autostudiat | autostudiind | singular | plural | ||
autostudiind | autostudiați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | autostudiez | (să)autostudiez | autostudiam | autostudiai | autostudiasem | |
a II-a (tu) | autostudiezi | (să)autostudiezi | autostudiai | autostudiași | autostudiaseși | ||
a III-a (el, ea) | autostudiază | (să)autostudiai | autostudia | autostudie | autostudiase | ||
plural | I (noi) | autostudiem | (să)autostudiem | autostudiam | autostudiarăm | autostudiaserăm | |
a II-a (voi) | autostudiați | (să)autostudiați | autostudiați | autostudiarăți | autostudiaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | autostudiază | (să)autostudieze | autostudiau | autostudiară | autostudiaseră |