AUTOINDÚCȚIE s.f. Selfinducție. [Gen. -iei. / < fr. auto-induction]. substantiv femininautoinducție
AUTOINDÚCȚIE s. f. producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuși circuitul indus; selfinducție. (< fr. auto-induction) substantiv femininautoinducție
AUTOINDÚCȚIE s. f. Selfinducție. [Pr.: a-u-] – După fr. autoinduction. substantiv femininautoinducție
autoindúcție (a-u-, -ți-e) s. f., art. autoindúcția (-ți-a), g.-d. art. autoindúcției; pl. autoindúcții, art. autoindúcțiile (-ți-i-) substantiv femininautoinducție
AUTOINDÚCȚIE, autoinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; selfinducție. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-induction. substantiv femininautoinducție
autoinducție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | autoinducție | autoinducția |
plural | autoinducții | autoinducțiile | |
genitiv-dativ | singular | autoinducții | autoinducției |
plural | autoinducții | autoinducțiilor |