AUTOEVALUÁRE s.f. Faptul de a-și evalua propriile merite. [< autoevalua]. substantiv femininautoevaluare
AUTOEVALUÁ vb. I. refl. A-și evalua propriile merite. [Et. incertă]. verbautoevalua
AUTOEVALUÁ vb. refl. a-și evalua propriile merite. (< auto1- + evalua) verbautoevalua
AUTOEVALUÁ, autoevaluez, vb. I. Refl. A se autoaprecia. [Pr.: a-u-to-] – Auto1- + evalua. verbautoevalua
autoevaluare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | autoevaluare | autoevaluarea |
plural | autoevaluări | autoevaluările | |
genitiv-dativ | singular | autoevaluări | autoevaluării |
plural | autoevaluări | autoevaluărilor |