autocunoaște definitie

credit rapid online ifn

AUTOCUNOÁȘTE vb. III. refl. A-și cunoaște propria persoană. [< auto1- + cunoaște]. verbautocunoaște

AUTOCUNOÁȘTE vb. refl. a-și cunoaște propriul eu, propriile aspirații. (< auto1- + cunoaște) verbautocunoaște

credit rapid online ifn

AUTOCUNOÁȘTE, autocunósc, vb. III. Refl. A-și cunoaște propria persoană. [Pr.: a-u-] – Auto1- + cunoaște. verbautocunoaște

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiautocunoaște

autocunoaște   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)autocunoaște autocunoaștere autocunoscut autocunoscând singular plural
autocunoscând autocunoașteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) autocunosc (să)autocunosc autocunoșteam autocunoscui autocunoscusem
a II-a (tu) autocunoști (să)autocunoști autocunoșteai autocunoscuși autocunoscuseși
a III-a (el, ea) autocunoaște (să)autocunoșteai autocunoștea autocunoscu autocunoscuse
plural I (noi) autocunoaștem (să)autocunoaștem autocunoșteam autocunoscurăm autocunoscuserăm
a II-a (voi) autocunoașteți (să)autocunoașteți autocunoșteați autocunoscurăți autocunoscuserăți
a III-a (ei, ele) autocunosc (să)autocunoască autocunoșteau autocunoscu autocunoscuseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z