*au- și aŭgúriŭ n. (lat. augurium). Prezicere, semn pin [!] care ghiceștĭ viitoru: Pasăre de bun (de răŭ) aŭguriŭ. Maĭ puțin bine aŭgur, pl. urĭ. V. ogur. substantiv neutruau
auguriu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | auguriu | auguriul |
plural | augurii | auguriile | |
genitiv-dativ | singular | auguriu | auguriului |
plural | augurii | auguriilor |