ateia definitie

credit rapid online ifn

ateiá (-i, -át), vb. – (Banat) A îmbrăca de sărbătoare, a găti, a dichisi. Origine necunoscută. După o părere mai veche a lui Mangiuca, Familia, 1884, 67, și Philippide, ZRPh., XXXI, 294, ar fi cuvînt identic cu it. attilarsi, v. prov. atilhar; ipoteză pe drept cuvînt combătută de DAR, cf. REW 2604. După Pușcariu, ZRPh., XXXII, 112, ar fi o formă refăcută pe baza lui desteia, și aceasta de la lat. *destilāre (cf. împotriva acestei păreri, Graur, BL, V, 95). Spitzer, BL, VI, 235 se referă, la etimonul tei, puțin probabil. – Der. ateietură, s. f. (haine de duminică, podoabe). verbateia

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiateia

ateia  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)ateia ateiere ateiat ateind singular plural
ateind ateiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) atei (să)atei ateiam ateiai ateiasem
a II-a (tu) atei (să)atei ateiai ateiași ateiaseși
a III-a (el, ea) ateie (să)ateiai ateia ateie ateiase
plural I (noi) ateiem (să)ateiem ateiam ateiarăm ateiaserăm
a II-a (voi) ateiați (să)ateiați ateiați ateiarăți ateiaserăți
a III-a (ei, ele) ateie (să)ateie ateiau ateia ateiaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z