astragáci (-ce), s. n. – Unealtă de cizmărie folosită la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute pe dos. Mag. esztergázni „a întoarce” (Scriban); finalul, prin analogie cu trăgaci. Nu este probabilă ipoteza lui Philippide, ZRPh., 1907 p. 294 și Pascu, Suf., 198, bazată pe lat. extrahere. substantiv neutruastragaci
ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute pe dos. – Comp. bg. străgači „răzuitor”. substantiv neutruastrăgaci
astrăgácĭ și (Mold.) aftărăgacĭ n., pl. ce (probabil, germ. Cp. și cu rus. ostrogáti, a gelui, orĭ cu ung. esztergázni, a întoarce). Sec. 19. O unealtă de lemn lungă cam de jumătate de metru și puțin încovoĭată la un capăt cu care cizmaru întorcea pe față cizma cusută. substantiv neutruastrăgacĭ
astrăgáci s. n., pl. astrăgáce substantiv neutruastrăgaci
ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute. – Cf.bg. s t r ă g a c i „răzuitor”. substantiv neutruastrăgaci
ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie alcătuit dintr-un băț de lemn cu un cîrlig la capăt, care servește la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute pe dos. Gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptor, între șanuri, calupuri, astrăgaci, bedreag, dichici și alte custuri tăioase, mușchea, piedecă, hască și clin. CREANGĂ, A. 81. substantiv neutruastrăgaci
astragaciu n. Mold. unealtă, în formă de hârleț, cu care cismarul întinde talpa: între calupuri, astragaciu, bedreag, dichiciu și alte custuri tăioase CR. [Cf. ung. ESZTERGÁZNI, a da la strung]. substantiv neutruastragaciu
astragaciu n. Mold. unealtă, în formă de hârleț, cu care cismarul întinde talpa: între calupuri, astragaciu, bedreag, dichiciu și alte custuri tăioase CR. [Cf. ung. ESZTERGÁZNI, a da la strung]. substantiv neutruastragaciu
astragaci substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | astragaci | astragaciul |
plural | astragace | astragacele | |
genitiv-dativ | singular | astragaci | astragaciului |
plural | astragace | astragacelor |