ASOCIAȚIONÍSM s.n. Concepție psihologică din sec. XVII-XIX, care reduce activitatea psihică la o asociere mecanică de senzații și neglijează rolul activ al conștiinței. [Pron. -ci-a-. / < fr. associationnisme]. substantiv neutruasociaționism
ASOCIAȚIONÍSM s. n. concepție în psihologie potrivit căreia întreaga dezvoltare a vieții psihice trebuie explicată prin asociațiile dintre diverse stări și fenomene psihice elementare. (< fr. associationnisme) substantiv neutruasociaționism
ASOCIAȚIONÍSM s. n. Curent filozofic idealist care, de pe o poziție exclusiv analitică și statică, consideră psihicul ca o asociere mecanică de senzații, neglijând rolul activ al conștiinței. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Fr. associationnisme. substantiv neutruasociaționism
asociaționísm (-ci-a-ți-o-) s. n. substantiv neutruasociaționism
ASOCIAȚIONÍSM s. n. Concepție psihologică care consideră că procesele psihice superioare sunt rezultatul asocierii de fapte simple, în particular de senzații. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationnisme. substantiv neutruasociaționism
ASOCIAȚIONÍSM s. n. Curent filozofic idealist, care de pe o poziție exclusiv analitică și statică, consideră psihicul ca o asociere mecanică de senzații, neglijînd rolul activ al conștiinței. – Pronunțat: -ci-a-ți-o-. substantiv neutruasociaționism
asociaționism | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | asociaționism | asociaționismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | asociaționism | asociaționismului |
plural | — | — |