ASELENIZÁ vb. I. intr. (Despre astronave) A lua contact cu Luna (venind de pe Pământ); a aluniza. [< rus. aselenizațiia, cf. lat. ad – la, gr. selene – lună]. verbaseleniza
ASELENIZÁ vb. intr. (despre astronave) a lua contact cu Luna venind de pe Pământ; a aluniza. (după rus. aselenizațiia, cf. gr. Selene, Lună) verbaseleniza
aselenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizeáză verbaseleniza
ASELENIZÁ, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza. verbaseleniza
aseleniza verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)aseleniza | aselenizare | aselenizat | aselenizând | singular | plural | ||
aselenizând | aselenizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | aselenizez | (să)aselenizez | aselenizam | aselenizai | aselenizasem | |
a II-a (tu) | aselenizezi | (să)aselenizezi | aselenizai | aselenizași | aselenizaseși | ||
a III-a (el, ea) | aselenizează | (să)aselenizai | aseleniza | aseleniză | aselenizase | ||
plural | I (noi) | aselenizăm | (să)aselenizăm | aselenizam | aselenizarăm | aselenizaserăm | |
a II-a (voi) | aselenizați | (să)aselenizați | aselenizați | aselenizarăți | aselenizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | aselenizează | (să)aselenizeze | aselenizau | aselenizară | aselenizaseră |