ascultător, -oáre adj. Care ascultă, supus, plecat: copil ascultător. – La Dos. ascultoĭ, numaĭ sing., pl. tot așa. adjectivascultător
ascultoi | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ascultoi | ascultoiul | ascultoaie | ascultoaia |
plural | ascultoi | ascultoii | ascultoaie | ascultoaiele | |
genitiv-dativ | singular | ascultoi | ascultoiului | ascultoaie | ascultoaiei |
plural | ascultoi | ascultoilor | ascultoaie | ascultoaielor |