asaltat definitie

ASALTÁ vb. I. tr. 1. A lua cu asalt, a da un asalt; a da iureș, a năvăli. 2. (Fig.) A copleși, a insista cu cereri, cu rugăminți etc. [< it. assaltare]. verb tranzitivasalta

ASALTÁ vb. tr. 1. a da un asalt. 2. (fig.) a copleși cu insistențe, cu cereri. (< it. assaltare) verb tranzitivasalta

ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – It. assaltare. verb tranzitivasalta

asaltá (a ~) vb., ind. prez. 3 asalteáză verb tranzitivasalta

asaltà v. a da asalt, a ataca. verb tranzitivasaltà

ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare. verb tranzitivasalta

ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. Trupele ruso-romîne au asaltat Plevna. ◊ F i g. (Cu privire la o persoană) A copleși cu multe rugăminți, cereri etc. A fost asaltat cu întrebări verb tranzitivasalta

*asaltéz v. tr. (it. assaltare). Atac pin [!] asalt. Fig. Rog cu insistență: nu mă asalta cu atîtea cererĭ! verb tranzitivasaltez