arător definitie

credit rapid online ifn

arătór (arătoáre), adj.1. Arabil, bun de arat. – 2. (S. m.) Plugar. Lat. ărātor (REW 600; DAR); cf. it. aratore, cat., sp., port. arador. S-a confundat în rom. cu lat. aratorius, care a avut același rezultat. Cf. ara. adjectivarător

ARĂTÓR, -OÁRE, arători, -oare, adj. (Despre pământ) Arabil. ♦ (Despre vite) Care se întrebuințează la arat. – Lat. aratorius. adjectivarător

credit rapid online ifn

arătór (rar) adj. m., pl. arătóri; f. sg. și pl. arătoáre adjectivarător

arător a. 1. care ară (vită); 2. de arat (loc). adjectivarător

ARĂTÓR, -OÁRE, arători, -oare, adj. (Rar; despre pământ) Arabil. ♦ (Despre vite) Care se folosește la arat. – Ara + suf. -ător. adjectivarător

ARĂTÓR, -OÁRE, arători, -oare, adj. (Despre pămînt) Arabil. Loc arător. ◊ (Despre vite, rar) Care se întrebuințează la arat, care trage la plug. Vaca cea stearpă și boii arători. ȚICHINDEAL, F. 187. adjectivarător

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiarător

arător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arător arătorul arătoare arătoarea
plural arători arătorii arătoare arătoarele
genitiv-dativ singular arător arătorului arătoare arătoarei
plural arători arătorilor arătoare arătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z