arvanit definitie

ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanít, -ă s. m. și f., adj.] – Ngr. arvanites. substantiv masculin și femininarvanit

arvanít, -ă s. (ngr.) Car. Arnăut. substantiv masculin și femininarvanit

arvanít (înv.) adj. m., s. m., pl. arvaníți; adj. f., s. f. arvanítă, pl. arvaníte substantiv masculin și femininarvanit

ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanit, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis. substantiv masculin și femininarvanit

ARVANÍT, arvaniți, s. m. (Învechit) Albanez. Știu destide limbi străine, încai despre a rumînească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei, măcar că de viță sînt arvanit. CARAGIALE, O. III 31. - Variantă: alvanít, -ă (SADOVEANU, Z. C. 267) s. m. și f. substantiv masculin și femininarvanit

Albanezi m. pl. popor de neam trac, numiți de ei înșiși Skipetari, de Greci Arvaniți și de Turci Arnăuți sunt în număr de aproape 2 mil., împărțiți în două ramuri: TOSKI la S. și GHEGI la N. substantiv masculin și femininalbanezi