ARVÁL s.m. Membru al unui colegiu religios al zeiței Ceres, format din 12 preoți, care conduceau ceremoniile numite ambarvale. [< lat. arvales (fratres), cf. fr. arvale]. substantiv masculinarval
ARVÁL s. m. (ant.) membru al unui colegiu religios la romani care conducea, la sfârșitul lunii mai, procesiuni pe câmpuri și implora zeilor recolte bogate. (< lat. arvales /fratres/, fr. arvale) substantiv masculinarval
arval substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | arval | arvalul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | arval | arvalului |
plural | — | — |