AROMATIZÁ vb. I. tr. A da (unei substanțe) miros plăcut, adăugându-i aromate. [< fr. aromatiser, cf. lat.t. aromatisare]. verb tranzitivaromatiza
AROMATIZÁ vb. tr. 1. a da (unei substanțe) miros plăcut, cu aromate. 2. a transforma într-o hidrocarbură aromatică. (< fr. aromatiser, lat. aromatizare) verb tranzitivaromatiza
AROMATIZÁ, aromatizez, vb. I. Tranz. A da un miros sau un gust plăcut unei substanțe cu ajutorul aromatelor. – Fr. aromatiser (lat. lit. aromatizare). verb tranzitivaromatiza
aromatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 aromatizeáză verb tranzitivaromatiza
aromatizà v. a parfuma cu aromate. verb tranzitivaromatizà
AROMATIZÁ, aromatizez, vb. I. Tranz. 1. A da un miros sau un gust plăcut unei substanțe cu ajutorul aromatelor1. 2. A obține (prin diverse procedee chimice) o hidrocarbură aromatică. – Din fr. aromatiser, lat. aromatizare. verb tranzitivaromatiza
AROMATIZÁ, aromatizez, vb. I. Tranz. A da un miros (sau un gust) plăcut unei substanțe, amestecînd-o cu aromate. verb tranzitivaromatiza
*aromatizéz v. tr. (vgr. aromatizo). Amestec cu aromate, parfumez. verb tranzitivaromatizez
aromatiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)aromatiza | aromatizare | aromatizat | aromatizând | singular | plural | ||
aromatizând | aromatizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | aromatizez | (să)aromatizez | aromatizam | aromatizai | aromatizasem | |
a II-a (tu) | aromatizezi | (să)aromatizezi | aromatizai | aromatizași | aromatizaseși | ||
a III-a (el, ea) | aromatizează | (să)aromatizai | aromatiza | aromatiză | aromatizase | ||
plural | I (noi) | aromatizăm | (să)aromatizăm | aromatizam | aromatizarăm | aromatizaserăm | |
a II-a (voi) | aromatizați | (să)aromatizați | aromatizați | aromatizarăți | aromatizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | aromatizează | (să)aromatizeze | aromatizau | aromatizară | aromatizaseră |