armășel definitie

ARMĂȘÉL, armășei, s. m. (Înv.) Slujbaș subaltern al vel-armașului. – Din armaș + suf. -el. substantiv masculinarmășel

armășél m., pl. eĭ. Vechĭ. Ofițer orĭ soldat comandat de marele armaș. V. daraban, mumbașir, silictar. substantiv masculinarmășel

armășél s. m., pl. armășéi, art. armășéii substantiv masculinarmășel

armășei m. pl. odinioară, ceată de oșteni sub porunca marelui Armaș, în seama cărora era artileria: armășeii cei sălbatici barbe stufoase având NEGR. substantiv masculinarmășei

ARMĂȘÉL, armășei, s. m. Slujbaș al armașului. – Armaș + suf. -el. substantiv masculinarmășel

ARMĂȘÉL, armășei, s. m. (Învechit) Slujbaș subaltern al marelui-armaș, om al armășiei. În trei trupuri osebite oastea sa a împărțit: Darabanii cei cu plete, toți sănețe lungi purtind, Armășeii cei sălbatici, barbe stufoase avînd... NEGRUZZI, S. I 124. substantiv masculinarmășel