ARMOARÍI s.f.pl. (Ist.) Armele, emblemele de pe scuturile heraldice, de pe steaguri, de pe pereți, puse ca semne distinctive ale unei familii nobile, ale unui oraș etc. [< fr. armoiries < armoyer – a decora cu arme heraldice]. substantiv femininarmoarii
ARMOARÍI s. f. pl. (Înv.) Blazon. – Fr. armoiries. substantiv femininarmoarii
*armoaríĭ și -ăriĭ f. pl. (fr. armoiries). Barb. Blazon, herb, marcă (arme) de familie. substantiv femininarmoariĭ
armoaríi (livr.) (-moa-) s. f. pl., art. armoaríile substantiv femininarmoarii
armoarii f. pl. arme, semne simbolice cari disting o familie nobilă, o corporațiune, un oraș: armoariile familiei mele poartă o cumpănă și o spadă AL. ( = fr. armoiries). substantiv femininarmoarii
ARMOARÍI s. f. pl. (Rar) Arme (5); blazon. – Din fr. armoiries. substantiv femininarmoarii
ARMOARÍI s. f. pl. (Învechit) Blazon. Armoariile familiei mele poartă o cumpănă și o spadă, semnele dreptății și a biruinței. ALECSANDRI, T. 1705. substantiv femininarmoarii
| armoarii substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | armoarii | armoariile |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | armoarii | armoariilor |
| plural | — | — | |