*areopág n., pl. urĭ (lat. areópagus, d. vgr. areiópagos [d. Áres, Marte, și págos, deal]). Tribunalu vechiĭ Atene (așezat pe dealu luĭ Marte). Fig. Adunare de învățațĭ: areopagu științeĭ. – Vechĭ și ario- (după ngr.). temporarareopag
ariopág, V. areopag. temporarariopag