ARÍNIȘTE, ariniști, s. f. Pădurice de arini. [Acc. și ariníște. – Var.: aníniște s. f.] – Din arin + suf. -iște. substantiv femininariniște
!ariníște s. f., g.-d. art. ariníștii; pl. ariníști substantiv femininariniște
ariniște f. loc de arini: sara vine din ariniști, cu miroase o îmbată EM. substantiv femininariniște
ARINÍȘTE, ariniști, s. f. Pădurice de arini; ariniș. [Acc. și: aríniște. – Var.: aníniște s. f.] – Arin + suf. -iște. substantiv femininariniște
ARÍNIȘTE, ariniști, s. f. Loc acoperit cu arini, pădurice de arini. [Boii,] cu boturile întinse, părăsiseră drumul bun, sărind în ariniște. CAMILAR, N. II 48. Ea picioru-l pune-n scară Și la codru pleacă iarăși. Sara vine din ariniști. Cu miroase o îmbată, Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. EMINESCU, O. I 103. – Variantă: aníniște s. f. substantiv femininariniște
ariniște | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ariniște | ariniștea |
plural | ariniști | ariniștile | |
genitiv-dativ | singular | ariniști | ariniștii |
plural | ariniști | ariniștilor |