Egèa f. marea numită azi Arhipelag, după numele regelui atenian Egeu care s’aruncă într’însa. substantiv neutruegèa
Cook n. 1. (Arhipelagul), insule engleze în Polinezia, descoperite de Cook: 20.000 loc.; 2. (Strâmtoarea), braț de mare între cele două insule principale din Noua-Zelanda. substantiv neutrucook
arhipelág (arhipeláguri), s. n. – Grup de insule. It. arcipelago, din gr. ἀρχιπέλαγος „mare principală” (sec. XIX). substantiv neutruarhipelag
ARHIPELÁG s.n. (Geogr.) Grup de insule (situate într-o mare sau într-un ocean). [Pl. -guri. / < it. arcipelago, cf. gr. archipelagos]. substantiv neutruarhipelag
ARHIPELÁG s. n. grup de insule într-o mare sau într-un ocean, formând un tot. (< ngr. arhipelagos) substantiv neutruarhipelag
ARHIPELÁG, arhipelaguri, s. n. Grup de insule dintr-o mare sau dintr-un ocean. – Ngr. arhipelagos (it. arcipelago). substantiv neutruarhipelag
*arhipelág n., pl. urĭ (gr. arhipélagos, it. arcipélago, fr. archipel). Geogr. Grup de insule. substantiv neutruarhipelag
arhipelág s. n., pl. arhipeláguri; abr. arh. substantiv neutruarhipelag
arhipelag n. 1. întindere de mare presărată cu insule; 2. grup de insule. substantiv neutruarhipelag
Arhipelag n. partea Mediteranei coprinsă între Grecia, Turcia și Azia mică, cu numeroase insule. substantiv neutruarhipelag
ARHIPELÁG, arhipelaguri, s. n. Grup de insule dintr-o mare sau dintr-un ocean. – Din ngr. arhipélagos. substantiv neutruarhipelag
ARHIPELÁG, arhipelaguri, s. n. Grup de insule dintr-o mare sau dintr-un ocean. În Oceanul Pacific sint numeroase arhipelaguri. ◊ Fig. Arhipelagul de insule înghețate pornește de la țărm, plutind rătăcitor pînă se pierde în largul mării. BART, E. 309. substantiv neutruarhipelag
arhipelag substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | arhipelag | arhipelagul |
plural | arhipelaguri | arhipelagurile | |
genitiv-dativ | singular | arhipelag | arhipelagului |
plural | arhipelaguri | arhipelagurilor |