ARHIDIECÉZĂ s. f. dieceză condusă de un arhiepiscop. (după fr. archidiocèse) substantiv femininarhidieceză
ARHIDIECÉZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. – Din arhi- + dioceză (< germ. Diozese). substantiv femininarhidieceză
*arhidiecéză f., pl. e (vgr. arhidioíkesis). Prima dieceză. – Și -dioceză (după fr.). substantiv femininarhidieceză
!arhidiecéză/arhidiocéză (-di-e-/di-o-) s. f., g.-d. art. arhidiecézei/arhidiocézei; pl. arhidiecéze/arhidiocéze substantiv femininarhidieceză
ARHIDIECÉZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. [Pr.: -dí-e-. – Var.: arhidiocéză s. f.] – Din lat. archidioecesis. substantiv femininarhidieceză
arhidieceză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | arhidieceză | arhidieceza |
plural | arhidieceze | arhidiecezele | |
genitiv-dativ | singular | arhidieceze | arhidiecezei |
plural | arhidieceze | arhidiecezelor |