argintuit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeargintuit
- Vezi aici mai multe rimeargintuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuar
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuarg
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuit
ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui. adjectivargintuit
argintuit a. 1. poleit cu argint; 2. fig. luna argintuită GR. AL. adjectivargintuit
ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. – V. argintui. adjectivargintuit
ARGINTUÍT, -Ă, argintuiți, -te, adj. (Rar) Argintat. (F i g.) Cînd luna nu se mai văzu decît în mărginile argintuite ale norului, el închise ochii. SLAVICI, la HEM. Cerul, scuturat, dă în limpede și acoperă, ca un coviltir argintuit, rotunda arie a pămîntului. DELAVRANCEA, S. 170. Luna-argintuită, Albind iarba de pe vale, Ieșea lină, ocolită De stelele curții sale. ALEXANDRESCU, P. 101. adjectivargintuit
ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint. verb tranzitivargintui
argintuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 să argintuiáscă verb tranzitivargintui
argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM. verb tranzitivargintuì
ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui. verb tranzitivargintui
ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. ◊ Refl. F i g. Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62. verb tranzitivargintui
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiargintuit
| argintuit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | argintuit | argintuitul | argintuită | argintuita |
| plural | argintuiți | argintuiții | argintuite | argintuitele | |
| genitiv-dativ | singular | argintuit | argintuitului | argintuite | argintuitei |
| plural | argintuiți | argintuiților | argintuite | argintuitelor | |