argintui definitie

credit rapid online ifn

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint. verb tranzitivargintui

argintuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 să argintuiáscă verb tranzitivargintui

credit rapid online ifn

argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM. verb tranzitivargintuì

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui. verb tranzitivargintui

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. ◊ Refl. F i g. Izvorul... s-argintuiește de alba lună care-l ninge. MACEDONSKI, O. I 62. verb tranzitivargintui

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiargintui

argintui  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)argintui argintuire argintuit argintuind singular plural
argintuind argintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argintuiesc (să)argintuiesc argintuiam argintuii argintuisem
a II-a (tu) argintuiești (să)argintuiești argintuiai argintuiși argintuiseși
a III-a (el, ea) argintuiește (să)argintuiai argintuia argintui argintuise
plural I (noi) argintuim (să)argintuim argintuiam argintuirăm argintuiserăm
a II-a (voi) argintuiți (să)argintuiți argintuiați argintuirăți argintuiserăți
a III-a (ei, ele) argintuiesc (să)argintuiască argintuiau argintui argintuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z