arca definitie

árcă (árce), s. f. – Corabie. Lat. arca (sec. XIXI). substantiv femininarcă

ÁRCĂ s.f. Corabie legendară în care s-ar fi adăpostit Noe în timpul potopului; (p. ext.) corabie. [Pl. -ce. / < lat. arca]. substantiv femininarcă

ÁRCĂ s. f. (rar) corabie. (< it., lat. arca) substantiv femininarcă

ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Expr. Arca lui Noe = corabia lui Noe; fig. îngrămădire de oameni și de animale. – It. arca (lat. lit. arca). substantiv femininarcă

*árcă f., pl. e (lat. arca, ladă. V. raclă). Corabia lui Noe. Arca alianțeĭ, chivotu, ladă în care Jidaniĭ păstraŭ tablele legiĭ. substantiv femininarcă

árcă (rar) s. f., g.-d. art. árcei; pl. árce substantiv femininarcă

arcă f. corabia lui Noe. substantiv femininarcă

ÁRCĂ, arce, s. f. (Rar) Corabie. ◊ Arca lui Noe = corabia miticului Noe; fig. Îngrămădire eterogenă de oameni și de animale. – Din it., lat. arca. substantiv femininarcă

ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. (F i g.) Mai fericit ca legendarul Noe, Din toată omenirea inundată În arca mea nu am decît o fată... Deasupra lumii noi plutim în voie. TOPÎRCEANU, M. 23. ◊ (De obicei în e x p r.) Arca lui Noe = corabia lui Noe; f i g. îngrămădire de oameni și animale. substantiv femininarcă