APROXIMÁȚIE s.f. Evaluare aproape exactă; evaluare rapidă, făcută după o socoteală sumară. ◊ Cu aproximație = aproximativ. ♦ Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea folosită într-un calcul. [Gen. -iei, var. aproximațiune s.f. / < fr. approximation, cf. lat. approximatio]. substantiv femininaproximație
APROXIMÁȚIE s. f. evaluare aproximativă a unei situații. ◊ diferența dintre valoarea exactă a unei mărimi și o valoare apropiată de aceasta, obținută printr-o operație de aproximare. (< fr. approximation, lat. aproximatio) substantiv femininaproximație
APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Prezentare aproximativă a unei situații. ◊ Loc. adv. Cu aproximație = aproximativ. ♦ Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea folosită într-un calcul. – Fr. approximation (lat. lit. approximatio, -onis). substantiv femininaproximație
aproximáție (a-pro-, -ți-e) s. f., art. aproximáția (-ți-a), g.-d. art. aproximáției; pl. aproximáții, art. aproximáțiile (-ți-i-) substantiv femininaproximație
APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Evaluare aproximativă a unei mărimi, a unei situații. ◊ Loc. adv. Cu aproximație = aproximativ. – Din fr. approximation, lat. approximatio. substantiv femininaproximație
APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Prezentare aproximativă a unei situații, evaluare fără pretenții de exactitate. ◊ Loc. a d v. De oarecare aproximație = aproximativ, fără o riguroasă exactitate. – Pronunțat: -ți-e. substantiv femininaproximație
*aproximațiúne f. (lat. approximatio, d. próximus, cel maĭ apropiat). Prețuire (evaluare) apropiată. – Și -áție și -áre. substantiv femininaproximațiune
aproximați(un)e f. prețuire aproape exactă: prin aproximațiune, prin o mare apropiere de exactitate. substantiv femininaproximațiune
aproximație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aproximație | aproximația |
plural | aproximații | aproximațiile | |
genitiv-dativ | singular | aproximații | aproximației |
plural | aproximații | aproximațiilor |