APREHENDÁ vb. tr. (rar) 1. a prinde, a pune mâna pe, a înhăța. 2. (fig.) a se neliniști înainte de ivirea unui pericol posibil, a se teme de... (< fr. appréhender, lat. apprehendere) adjectivaprehenda
APREHENDÁ vb. tr. (rar) 1. a prinde, a pune mâna pe, a înhăța. 2. (fig.) a se neliniști înainte de ivirea unui pericol posibil, a se teme de... (< fr. appréhender, lat. apprehendere) verb tranzitivaprehenda
aprehendat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | aprehendat | aprehendatul | aprehendată | aprehendata |
plural | aprehendați | aprehendații | aprehendate | aprehendatele | |
genitiv-dativ | singular | aprehendat | aprehendatului | aprehendate | aprehendatei |
plural | aprehendați | aprehendaților | aprehendate | aprehendatelor |