apofiză definitie

credit rapid online ifn

APOFÍZĂ s.f. 1. (Anat.) Parte proeminentă a unui os. ♦ (Bot.) Partea terminală, vizibilă, a solzului seminal la corpurile mature. 2. Ramură secundară a unei roci eruptive. 3. Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. [< fr. apophyse, cf. gr. apophysisexcrescență]. substantiv femininapofiză

APOFÍZĂ s. f. 1. proeminență a unui os. 2. umflătură la baza unei capsule. 3. ramură secundară a unei roci eruptive. 4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. (< fr. apophyse, gr. apophysis, excrescență) substantiv femininapofiză

credit rapid online ifn

APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Fr. apophyse (lat. lit. apophysis). substantiv femininapofiză

apofíză s. f., g.-d. art. apofízei; pl. apofíze substantiv femininapofiză

apofiză f. Med. partea răsărită a unui os. substantiv femininapofiză

APOFÍZĂ, apofize, s. f. Proeminență pe suprafața unui os; prelungire a unui os. Apofiza omoplatului. Apofisele vertebrelor. substantiv femininapofiză

*apofíză f., pl. e (vgr. apóphysis, excrescență, d. apó, de la, și phýo, cresc. V. sinfiză). Anat. Excrescență naturală a unuĭ os: apofiza zigomatică. substantiv femininapofiză

APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpu­rilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis. substantiv femininapofiză

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiapofiză

apofiză   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apofi apofiza
plural apofize apofizele
genitiv-dativ singular apofize apofizei
plural apofize apofizelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z