anșenéu s.n. Efect cinematografic constând din înlocuirea gradată a unei imagini cu alta, prin suprapunerea lor temporară; înlănțuire. (< fr. enchaîné) substantiv neutruanșeneu
anșeneu | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | anșeneu | anșeneul |
plural | anșenee | anșeneele | |
genitiv-dativ | singular | anșeneu | anșeneului |
plural | anșenee | anșeneelor |