ANTROPOGÉN, -Ă adj. Care provine de la om; care dă naștere la oameni, antropic. // s.n. cuaternar. [< fr. anthropogène]. adjectivantropogen
ANTROPOGÉN I. adj. antropic. II. s. n. cuaternar (II). (< fr. anthropogène) adjectivantropogen
!antropogén adj. m., pl. antropogéni; f. antropogénă, pl. antropogéne adjectivantropogen
ANTROPOGÉN, -Ă, antropogeni, -e, adj. Care este datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei; antropic. Fenomen antropogen. - Din fr. anthropogène. adjectivantropogen
antropogen adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | antropogen | antropogenul | antropogenă | antropogena |
plural | antropogeni | antropogenii | antropogene | antropogenele | |
genitiv-dativ | singular | antropogen | antropogenului | antropogene | antropogenei |
plural | antropogeni | antropogenilor | antropogene | antropogenelor |