ANTAMÁRE, antamắri, s. f. Acțiunea de a antama și rezultatul ei. – V. antama. substantiv femininantamare
antamá vb. tr. A începe, a deschide (o discuție, un proces etc.). (< fr. entamer) verb tranzitivantama
antama, antamez v. t. (pub.) a aranja, a pune la cale verb tranzitivantama
antamare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | antamare | antamarea |
plural | antamări | antamările | |
genitiv-dativ | singular | antamări | antamării |
plural | antamări | antamărilor |