amărúță f., pl. e (d. amar). Ĭarba găiĭ, o plantă erbace din familia compuselor (picris hieracioídes). substantiv femininamăruță
amăruță f. mică plantă cu florile galbene aurii și cu sucul amar, numită și iarba-găii (Picris hieracioides). substantiv femininamăruță
AMĂRÚȚĂ, amăruțe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, frunzele acoperite cu peri aspri și flori galbene, dispuse în capitule (Pieris hieracioides). – Amar + suf. -uță. substantiv femininamăruță
amăruță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | amăruță | amăruța |
plural | amăruțe | amăruțele | |
genitiv-dativ | singular | amăruțe | amăruței |
plural | amăruțe | amăruțelor |