amenințător definitie

AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care amenință; care sperie, care îngrozește. – Din amenința + suf. -(ă)tor. adjectiv amenințător

amenințătór, -oáre adj. Care amenință. V. iminent și cominatoriŭ. adjectiv amenințător

amenințătór adj. m., pl. amenințătóri; f. sg. și pl. amenințătoáre adjectiv amenințător

amenințător a. care amenință. adjectiv amenințător

AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care amenință, care sperie, care îngrozește. – Amenința + suf. -ător. adjectiv amenințător

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului amenințător

amenințător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amenințător amenințătorul amenințătoare amenințătoarea
plural amenințători amenințătorii amenințătoare amenințătoarele
genitiv-dativ singular amenințător amenințătorului amenințătoare amenințătoarei
plural amenințători amenințătorilor amenințătoare amenințătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z